Nea BANU

Nea Banu a fost omul providential pentru mine. Eram disperat. Imprumutasem cartea lui Edmond Malinvaud, Méthodes Statistiques de L'économétrie, tiparita la Editura Dunod, Paris, in 1964 de la biblioteca Centrului de Calcul de la etajul 7 si o dusesem la CCTLPP unde gasisem un xerox, care pentru 150 lei mi-o copia intr-un exemplar. cand m-am dus sa iau cartea, am ramas cu gutra cascata. Acel copiator necesita dezmembrarea cartii si introducerea pagina cu pagina a filelor intr-o fanta si numai dupa aceea urma procesul zgomotos al copierii. Se producea si o mare degajare de caldura dar si un miros de hartie incinsa, parca era data cu fierul de calcat cand vrei sa faci dunga la pantaloni. Simteam ca se scufunda pamantul cu mine. Era un morman de foi dar si pachetul de pagini copiate. Cu un ochi radeam ca am o copie a cartii si dupa ce sa invat pentru examenul de la doctorat si cu celalalt ochi plangeam in hohote ca ma si vedeam pus la zid pentru distrugerea unei carti ce se afla ca unic exemplar in ASE si nu numai. Era o mare problema pentru ca primisem cu imprumut pe incredere o carte care arata impecabil si eu aveam un munte de foi si niste coperti devastate total. Eu aveam la acea vreme, trei persoane in care aveam incredere. Una era tata, alta persoana era profesorul geo vasilescu, iar conducatorul meu de doctorat profesorul Ludovic Tovissi, era cea de a treia dar nu ultima. la tata nu aveam cum sa ajung batand din palme. La profesorul vasilescu imi era rusine sa merg sa-i zic despre imensa nerozie ce o traiam. Asa ca mi-am luat curaj si i-am dat telefon conducatorului meu care m-a primit la cabinetul sau de prorector. I-am zis si m-a linistit, mergand impreuna la subsolul cladirii din Romana 6, unde era si unde si acum este tipografia ASe, acum, editura. A intrebat de cineva. A venit un domn carunt si m-a surprins ca ii lipsea o falaga la degetul aratator al mainii drepte. I-a spus cine sunt eu si m0-a lasat sa-i explic si sa ne vedem dupa ce se rezolva treaba. Asa l-am cunoscut eu pe nea Banu de la tipografie. I-am dus folile si copertile si mi-a zis sa vin a doua zi. vedeam o solutie dar nu o vedeam si solutie definitiva. Am revenit a doua zi destul de sovaielnic. dar surpriza! cartea arata mai bine decat fusese legata la editura din paris. Nea Banu era un artist in meseria lui. Mi-a explicat cum a procedat, ce lipici a trebuit sa foloseasca si mi-a zis sa mai o tin vreo doua-trei zile presata pana se usuca perfect totul. El cususe fascicolele si mi-am dat seama ca nu intamplator in regat se dezvoltasera scoli de tiparit carti de religie. Potigrafu, e o deformare de la tipografu.
Am mers la conducatorul meu, i-am multumit si i-am spus ca sunt foarte fericit de cum s-a rezolvat. la biblioteca nici nu s-a observat. Sunt sigur ca daca cineva are curiozitatea sa analizeze acea carte caci sunt sigur ca mai exista in biblioteca ASE, va vedea ca ceea ce am zis aici este adevarat. Nea banu mi-a legat si teza de doctorat, tot ca un mare artist. cand mi-au venit fascicolele Istoriei Literaturii de Calinescu tiparita de Fundatia Dragan, am mers la el sa ma ajute cu legatoria. Mi-a explicat ca el nu are scule pentru carti de mari diemnsiuni. M-a trimis la o doamna la Monitorul oficial, undeva pe o strada remus, parca. Acolo o doamna mi-a preluat pachetul si mi-a zis sa ma plimb vreo doua ore. Eram deja socat, ca o doamna asa de firava imi va face operatia de legare a acelui tom voluminos ca vantul si ca gandul. Nici nu stiu cum au trecut cele doua ore. Cand am revenit, volumul ma astepta. Era atat de frumos, ca o carte de povesti din copilaria mea, asa cum visam in noptile de iarna cu multa zapada.
cand m-am dus intr-o zi tot asa sa leg o lucrare de grad pentru sotia mea, mi s-a spus ca nea Banu a iesit la pensie. M-am intristat. Am primit un numar de telefon si l-am sunat. M-am intalnit cu el in spatele postei Puisor si am dat lucrarea la legat. Dupa doua zile m-am intalnit cu nea banu, asa cum stabilisem, pe la ora sase seara si mi-a dat lucrarea legata si scrisa frumos cu litere de aur. ne-am strans mainile ca doua vechi cunoastinte si ne-am despartit.